Biserica cu hramul Buna Vestire este situata la nord de satul Glavacioc, comuna Stefan cel Mare, Judetul Arges, pe terasa inalta nordica a raului omonim, cota absoluta 166 m., in apropiere de confluenta cu paraul Balabanului. Este situata la circa 64 km sud-est de orasul Pitesti si 35 km sud de orasul Gaesti.
Manastirea a fost amplasata pe o ridicatura de pamant ce se diferentia de restul terasei. Ridicatura de teren prezinta caracteristicile geo-morfologice ale unei asezari de tip "tell”. Manastirea Glavacioc este indicata pe Harta Marelui Stat Major al armatei austriece ca fiind amplasata pe o magura, dupa cum indica semnul conventional. in fotografiile vechi in care apare manastirea dupa refacerea din 1843 este evident tell-ul de tip gumelnitean pe care a fost construita manastirea. Si alte biserici au fost construite pe locuri similare, cum este biserica din Baldovinesti.
Sapaturile arheologice incepute de N. Draghiceanu in 1929 si continuate de Nicolae Constantinescu de la Institutul de Arheologie Bucuresti si Anca Paunescu de la Muzeul Judetean Arges, 1968-1969), de Spiridon Cristocea (1970 si 2005) si de arheologul Dinu Rosetti in 1977 au evidentiat piese eneolitice, materiale arheologice atribuite culturilor Boian, Gumelnita, Glina si epocii medievale si au confirmat existenta unei asezari de tip "tell”.
Preotul profesor Niculae M. Popescu si profesorul Constantin C. Giurescu identificau manastirea Glavacioc cu manastirea Strugalea, mentionata intr-un document din 11 mai 1409, scris in cetatea Giurgiului, prin care Mircea cel Mare scuteste de slujbe si dajdii un sat ce se chema Pulcovti, daruit respectivei manastiri.
Prima mentionare documentara a manastirii este intr-un hrisov domnesc al lui Radu cel Mare, dat la 20 iunie 1507, prin care ii intareste "Calugareanii de la Neajlov tot si Calugareanii pe Teleorman jumatate, pentru ca acele sate sunt daruite de stramosii nostri si inca de la Mircea voievod.” Cercetarile arheologice n-au descoperit nicio urma de la vreo ctitorie din vremea lui Mircea cel Mare. Probabil biserica a fost facuta din lemn.
Cea mai veche constructie descoperita de sapaturile arheologice si atestata documentar este biserica ridicata de Vlad Calugarul, domnul tarii Romanesti (1481, 1482-1495), care "a fost in tinerete calugar, dupa aceea si preot si egumen in manastire.” Probabil nepotul lui Mircea cel Mare, Vlad al IV-lea Calugarul a fost calugar in ctitoria bunicului sau si din acest motiv, cand a ajuns domn, a ridicat o noua biserica de zid in locul celei de lemn existente.
Vlad Calugarul a chemat mesteri din Brasov. Printr-o scrisoare reprosa brasovenilor ca mesterul pe care l-au trimis, intorcandu-se sa cumpere cele necesare, a fost impiedicat de colegii lui din Brasov. Domnitorul le cerea brasovenilor "sa-i faca isprava: cand va veni sa-si cumpere cele ce-i sunt de nevoie, sa fie slobod si sa nu-l bantuiasca nimeni.”
Paul de Alep cu tatal sau, patriarhul Macarie al Antiohiei, a vazut Manastirea Glavacioc in 1657 si a consemnat ca manastirea a fost "intemeiata acum o suta saptezeci de ani”, dar greseste cand ii atribuie ctitoria lui "Neagoe voievod (Basarab n.a.) impreuna cu Petru voievod (Petru Cercel, n.a.)”. In 1487 era domnitor Vlad Calugarul. Paul de Alep face prima si unica descriere a altarului: "Biserica este mare si cu o arhitectura frumoasa, avand doua turle, una deasupra navei, cealalta deasupra corului. Pe cele patru coloane sunt patru arcuri pe care este rezemata turla”, asemanandu-o cu "Biserica Adda din tinutul Tripoli” si afirmand ca nu a mai "vazut in aceasta tara nici o alta biserica care sa poata fi asemanata acesteia.”
Alta insemnare a fost facuta de Mitropolitul Neofit I Cretanul, in 1747, care a slujit de doua ori Sfanta Liturghie aici, pe 6 si 8 august si care consemna: "iaste manastire vechie, facuta de Vlad voda Calugarul la leat 7004 (1495-1496 n.a.), cum scrie pisania in piatra.”
Cercetarile arheologice efectuate in anul 2005 au descoperit ca ctitoria lui Vlad Calugarul avea plan treflat, toate cele trei abside fiind semicirculare si o piatra funerara pusa in anul 1704, deasupra mormantului lui Vlad Calugarul, de catre egumenul stefan, intrucat cea originala nu mai putea fi citita. Pe actuala piatra se poate citi: "Suptu aceasta piatra hodinescu oasele crestinului Vlad Voevod Calugarul, ctitorul sf<i>ntei manstiri, care au facut manastirea den temeliia ei si piatra aceasta facuta iaste si pusa precum sa viade de Stefan Ieromohah Egumenul, lunna martie 20, leat 7212 (1704)”
Neagoe Basarab "a vazut-o ca a ramas saraca de la sfant raposatii nostri bunici” si "trudindu-ne am ridicat-o cat s-a putut, am innoit-o, dupa aceea am daruit si acestea in stapanirea sfintei manastiri …”. Potrivit hrisovului din 30 iulie 1512, Neagoe intarea manastirii stapanirea unor sate. Pisaniile manastirii consemneaza ca "de zugravit cu impodobirea sfantilor fost-au zugravita de Neagoe Voda Basarab denpreuna cu Patru Voda Cercel.”
Pisania
Sfanta aceasta si vestita Manastire Glavaciocul, hramul Blagovestenii, facuta iaste den temeliia ei de bunul si batranul Vlad Voda Calugarul si de fiu sau Radu Voda, iar de zugravit fost-au zugravita de Neagoe Voda Basaraba si cu Patru Voda iar cindu au fostu in zilele marii sale Domnul nostru Ioan Constantin Brancoveanu Basarab Voevod, fiindu pastoriu tarii Rumanesti Chir Theodosie, Mitropolitul trimis-au maria sa Voda si cu blagoslovenia Sfintiei Sale Parintelui stefan Elisearu de la Mitropolie, care si ucenicu i-au fost sfentiei sale ca sa fie ecumen …
Ctitori
Primul ctitor al manastirii, cu biserica de lemn, este considerat Mircea cel Mare (sep. 1386 - nov. 1394). Vlad al IV-lea Calugarul (septembrie – noiembrie 1481; 1482-1495) a rectitorit manastirea distrusa, probabil in timpul invaziei otomane din 1462, ridicand o biserica de zid in locul celei de lemn. A inzestrat manastirea cu multe danii si o foloseste ca resedinta domneasca.
Arhidiaconul Pavel din Alep, care a insotit pe patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei in tarile romane, scrie in notele lui in anul 1657: "Biserica este mare si cu o arhitectura frumoasa, avand doua turle, una deasupra navei, cealalta deasupra corului. Pe cele patru coloane sunt patru arcuri pe care este rezemata turla. (...) Chiliile manastirii toate sunt din piatra”. Asemanand-o cu "biserica Adda din tinutul Tripoli", clericul sirian mentioneaza ca nu a mai "vazut in aceasta tara nici o alta biserica care sa poata fi asemanata acesteia”.
Intre 1701-1704, cand domnea Constantin Brancoveanu, s-a facut a doua renovare in timpul egumenului stefan. Constantin Brancoveanu reface casa domneasca si pivnita manastirii.
In anul 1803, in urma unui cutremur, biserica se darama. Este refacuta din temelii de Eforia scoalelor prin paharnicul Costache Faca, intre anii 1840-1843 si a fost sfintita in 1844. In 1858 biserica a fost inchisa din cauza degradarii.
Arhimandritul Misail, Egumenul manastirii, scria ministrului Instructiunii: "Sosind timpul in care nu mai poate fi locuit intr-o casa careia ii lipseste usi, ferestre, dusumele si parte din invelitoare, iar mai cu seama bisericii dupa ce ca-i lipseste ferestrele fiind cazute, apoi ameninta si pericol, precum din ordinul sfintei Mitropolii, s-a dat voie a se inchide. E trist, Domnule Ministru, a ne uita la zidurile bisericii si sa nu putem merge intr-insa spre slujba. Suntem aici ca sa suferim lipsa ei, caci glasul ce am ridicat strigand sa ni se repare manastirea ni s-a ragusit; nu mai avem nici unde trai, caci au cazut usi, ferestre, tavanul, pericol ce ar face sa se puna la cale reparatia manastirii”.
Manastirea a avut un rol de prim ordin in reteaua asezamintelor sfinte din Vlasca, devenind, la un moment dat, chiar resedinta a judetului.
In perioada comunista, manastirea a fost transformata in biserica de mir. O noua reparatie a ansamblului s-a facut in anii 1974-1976, cand s-a refacut si cladirea chiliilor, care a fost acoperita cu tabla. in 1991, prin purtarea de grija a Preasfintitului Episcop Calinic al Argesului si Muscelului, manastirea este redeschisa, avand ca staret pe ieromonahul Cretu Claudiu Casian. Procesul de restaurare a manastirii continua si astazi.
Repere artistice
Biserica este de plan treflat, cu ziduri groase din caramida. Tampla este din lemn. Naosul este delimitat de pronaos prin 2 stalpi. Altarul este luminat de o singura fereastra in ax, iar naosul si pronaosul primesc lumina de la cate doua ferestre. Pardoseala este din lespezi de piatra. Are o singura turla pe naos. Pridvorul este deschis, pe stalpi de zid.
Acoperisul bisericii este din tabla. Peretii exteriori sunt simpli, varuiti in alb.
Clopotnita, constructie refacuta dupa 1991, se afla la 15 m in fata bisericii. Cladirile chiliilor inconjoara biserica, ele tinand loc si de ziduri imprejmuitoare.
Preot Daniel Gligore
